Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut şi sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, echipată cu şase generatoare.
Vedere a barajului
Vedere a barajului
Schiţa planului
Schiţa secţiunii
Amenajarea hidroenergetică "Izvorul Muntelui" - Stejarul:
* anul punerii în funcţiune: 1960
* înălţimea barajului: 127 m
* cota la coronament: 520 m
* lungimea la coronament: 435 m
* lungimea la bază: 127 m
* lăţimea maximă la bază: 119 m
* volumul de beton: 1.652.000 mc
* cota de reţinere normală: 509 m
* lungimea medie a lacului de acumulare: 35 km
* lăţimea lacului de acumulare: 200 - 2000 m (zona Hangu)
* suprafaţa lacului de acumulare (la nivelul normal de retenţie): 3.260 ha
* cota amonte - 508 m
* cota aval - 364.50 m
* volumul maxim de apă: 1250 milioane mc
* volumul total: 1230 milioane mc
* volumul util: 930 milioane mc
* volumul de protecţie împotriva viiturilor: 100 milioane mc
* volumul de apă sub nivelul de exploatare: 200 milioane mc
* adâncimea medie a lacului de acumulare: 18 m
* adâncimea maximă la baraj: 97 m
* debit mediu: 42 mc/s
* debit instalat: 178 mc/s
* lungimea tunelului de aducţiune: 4.655 m
* diametrul tunelului: 7 m
* cădere brută: 148,5 m
* cădere netă: 140 m
* putere instalată: 210 MW (6 turbine)
* energia produsă mediu pe an: 434,5 GWh
Priza de apă (cu 4 deschideri) pentru tunelul de aducţiune se află la 1,5 km depărtare de baraj, galeria de aducţiune străbătând muntele Botoşanu asigurând transportul apei spre centrala electrică "V.I. Lenin" de la Stejaru, astazi C.H.E. "Dimitrie Leonida" (situată la cca. 15 km pe firul natural al râului Bistriţa).
Castelul de echilibru, amplasat pe axul tunelului de aducţiune, are o înălţime de 86 m şi este format din două camere: una superioară, aeriană, cu înălţimea de 17,00 m şi diafragma cu Øi=33,00 m şi un puţ de 70 m adâncime cu un Øi=23,00 m. Fundul castelului are o geometrie specială, cu vute laterale, pentru disiparea energiei.
Galeria de aducţiune de 4.655 m lungime cu Øi=7,00 m a fost executată în condiţii geologice foarte dificile şi a fost concepută cu o camaşuială dublă din beton, un strat exterior din beton simplu şi unul interior din beton armat. Ultimii 424 m ai galeriei sunt blindaţi cu tolă metalică.
Trecerea de la galeria de aducţiune la conductele forţate se face printr-o piesă metalică tip pantalon, ce cântăreşte 60 de tone şi care este înglobată într-un masiv de beton. Conducta forţată (vizibilă de pe drumul naţional DN15D) are o cădere de 90 m şi este constituită din 2 fire cu diametrul variabil 4.2 - 3.8 m, încastrate în două masive de ancoraj.
Centrala hidroelectrică Stejaru
Centrala Stejaru este de tip semiaerian şi cuprinde 6 grupuri generatoare de fabricaţie cehă, cu turbine Francis cu ax vertical: 4 turbine cu o putere de 27,50 MW şi 2 turbine de 50 MW. Pentru manevrarea unor elemente ale agregatelor este necesară cuplarea celor două poduri rulante, fiecare de 125 tone sarcină. Apa turbinată este evacuată într-un bazin de liniştire din aval, de unde, printr-un canal de fugă de 1.185 m, ajunge în lacul Pângăraţi.
Imagini Centrala hidroelectrică Stejaru
Barajul Izvorul Muntelui
Recorduri: barajul Izvorul Muntelui, având înălţimea de 127 metri, este cel mai mare baraj de greutate (de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I) şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din România. Deasemenea este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. În anul finalizării sale, respectiv 1961, era al 4-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa.
Acesta leagă muntele Gicovanu cu Obcina Horstei. El nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanşate amonte cu pene de beton armat şi tole de cupru. Corpul acestuia este străbătut de kilometri de galerii, puţuri de aerisire, nişe de vizitare. Încăperi special amenajate adăpostesc instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică şi comportare a fiecărui element.
Imagini cu barajul Izvorul Muntelui
Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz)
Suprafaţa lacului variază funcţie de regimul de exploatare, fiind maximă când pânza de apă se ridică până la cota maximă a barajului, situată la 516 m altitudine şi minimă (cca. 17 kmp) când aceasta coboară până la nivelul gurii de intrare a apei în canalul de aducţiune, situat la 434 m altitudine.
Perimetrul mediu al lacului este de aproximativ 71 km.
Fauna lacului este alcătuită din mreană, clean, lostriţă, scobar, moioagă, babuşcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, oblet, porcuşor, plătică. De altfel aici există amenajată şi o crescătorie de păstrăv (Potoci).
În anul 1993 celebrul J.Y. Cousteau, însoţit de o parte din echipa sa, s-a aflat pentru câteva zile la Staţiunea de Cercetări Biologice Potoci - Bicaz a Universităţii "Al.I.Cuza", unde a efectuat câteva scufundări în lacul Bicaz (singurul loc din Moldova unde se efectuau scufundări, promotorii fiind Ionel Miron şi Constantin Mihai).
Din portul amenajat în vecinătatea barajului se pot face croaziere cu vaporul pe lac sau se pot închiria bărci, hidro-biciclete. Pentru turişti există de asemenea posibilitatea cazării fie la motel, fie la căsuţe.
