Warning: Illegal string offset 'randomOrder' in /home/razvang/public_html/modcomp/unitReserv/include/unitReservUnitsDb.php on line 238
Banat, Cazare Banat, oferte cazare vile pensiuni hoteluri in Banat, obiective turistice si poze si cazare in statiuni din Banat , Hotel Claudiu,...
Caută

Banat


Hoteluri

Hotel 3 stele Hotel Claudiu (Caransebes)



Vezi mai multe imagini din

Selectati una din imaginile de mai jos pentru a vedea versiunea marita.

Biserica din Banat
Lac Banat
Lac Banat
Aranjement floral Banat
Constructie pe munte in Banat
Cetatea Banatului
Cascada, Banat
Intrare in Cetatea Banatului
Foisor, Banat
Cascada, Banat

Descriere

 Banatul este o provincie istorică care cuprinde astăzi zone din România, Serbia (Banatul Sârbesc) şi o foarte mică parte din Ungaria.

Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în ţara Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico - istorică a neamului românesc - un cuib de unde se romaniza treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin.[1] Bogdan Petriceicu Hasdeu

Stema Banatului
Banatul românesc
Banatul istoric

În perioada austro-ungară au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniţă, conduse de un ban. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat”.

Numele provinciei se leagă de statutul special al unor părţi ale acesteia în cadrul regatului maghiar medieval, Banatul de Severin şi succesorul acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeş, formaţiuni politice, militare şi administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea şi în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută şi sub denumirea de Temişana.

 

Banatul reprezintă provincia istorică situată în extremitatea sud - estică a entităţii teritoriale Mitteleuropa.
Arealul Banatului, având aproximativ forma unui pătrat, are, ca limite naturale, la nord râul Mureş, la est râul Tisa, la sud fluviul Dunărea, iar la est un traseu prin vestul Carpaţilor Meridionali şi prin sudul Carpaţilor Occidentali.
 Suprafaţa Banatului, de 28 526 kmp este astăzi împărţită între trei ţări. Cea mai mare parte, cca. două treimi, aparţine României (18 966 kmp), cca. o treime aparţine Serbiei (9 276 kmp), iar o mică parte, 284 kmp aparţine Ungariei. Din punct de vedere administrativ, teritoriul Banatului este, în prezent, divizat astfel:
 
        În România:

     - judeţul Timiş, în întregime
     - judeţul Caraş - Severin, mai puţin localităţile Băuţar, Bucova, Cornişoru, şi Preveciori, formând, împreună, comuna Băuţar
     - judeţul Arad, doar partea de la sud de râul Mureş
     - judeţul Mehedinţi, numai Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Ieşelniţa, Orşova şi Sviniţa. Câteva localităţi din arealul tradiţional bănăţean au dispărut sub apele lacului de acumulare Porţile de Fier.
     - judeţul Hunedoara - localităţile Sălciva şi Pojoga

Obiective turisitice naturale

   * Parcul Dendrologic de la Bazoş
   * Parcul Rozelor din Timişoara
   * Timişoara - parcul din piaţa Plevnei
   * Timişoara, Elisabetin - Parcul din piaţa Plevnei

 

Parcul dendrologic Bazoş este în prezent singura bază recreativă amenajată din zona periurbană a Municipiului Timişoara. El reprezintă, în acelaşi timp, un obiectiv naţional de importanţă deosebită, datorită colecţiei sale de arbori şi arbuşti din mai multe continente.
Situat în imediata apropiere a localităţii Bazoşu Nou, la o distanţă de 20 km de Timişoara, a fost amenajat în anii 1909-1914 pe domeniul familiei Ambrosy, care avea acolo un castel, sub conducerea apreciatului peisagist german Franz Von Engerhord,directorul grădinii botanice din Düsseldorf.
Castelul a fost distrus cu ocazia frământărilor din 1918, iar apoi, în 1934, întreaga proprietate a fost cumpărată de „Casa Autonomă a Pădurilor", devenind parc dendrologic, sub auspiciile Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice.
La data cumpărării, parcul dispunea de 194 specii de arbori şi arbuşti. Începând din 1937 s-a trecut la îmbogăţirea colecţiei, în special pe baza schimburilor intemaţionale de seminţe, ajungând în prezent la peste 1.100 taxoni.
Suprafaţa parcului este de 60 ha, amenajatâ astfel:
- pădure naturală de stejar, cu vârste până la 160 ani - 36 ha;
- colecţia dendrologică de specii nord-americane - 1,5 ha;
- colecţia dendrologică de specii asiatice - 1.0 ha;
- parc dendrologic în stil peisager, cu specii de diverse origini -ll,5ha.
În cuprinsul parcului există numeroase alei, poieni, linii somiere, amenajări modeste pentru odihnă, precum şi pepiniere şi clădiri administrative.
Parcul a fost amenajat în stil peisager, asociind suprafeţei de pădure naturală, numeroase goluri, plantate pe contur cu mult gust cu specii ornamentale, în special răşinoase.
În afară de valoarea sa ştiinţifică, parcul este în prezent şi o bază recreativă. Nu este amenajată şi destinată unei recreări de sejur, ci mai mult recreării de o zi, asociată cu o activitate instructivă. Nu există amenajări pentru picnic, dar odihna pe iarbă, în poieni, asociată cu plimbarea printr-o mare varietate de situaţii structurale, oferă condiţiile unei recreări eficiente pentru o zi.
Parcul este vizitat din primăvară, o dată cu înflorirea magnoliilor, şi până toamna târziu, când este mult apreciat coloritul frunzelor în uscare.
Obişnuit, în duminicile frumoase, se înregistreazâ 3-400 vizitatori, dar au existat şi zile cu peste 1.000 de vizitatori.

 

Parcul Rozelor din Timisoara

O grădină în onoarea împăratului Franz Jozef

Grădinile cu flori
Puţine au fost, până în secolul al XVIII-lea, grădinile cu flori. Acestea erau amenajate îndeosebi în incintele mănăstireşti. Însă şi aici, în straturile cu zarzavaturi, legume şi condimente se cultivau îndeosebi flori utile pentru diverse leacuri. Asemenea grădini existau şi în preajma construcţiilor religioase şi a locuinţelor celor înstăriţi. În provinciile istorice româneşti, amenajarea grădinilor a suferit diferite influenţe. În Transilvania şi Banat, de exemplu, datorită legăturilor cu Viena şi Budapesta, au fost la modă parcurile franceze. Pe când în Moldova şi Ţara Românească s-au amenajat grădini de tipul celor italiene, cele două state având legături cu Veneţia. După cucerirea otomană, grădinile de aici capătă un caracter oriental. Factorii care au contribuit la dezvoltarea grădinăritului în Transilvania, scria arhitectul Rică Marcus, în cartea sa ?Parcuri şi grădini în România" (Ed. Tehnică, Bucureşti, 1958), au fost emigranţii şi catolicismul (care foloseşte flori şi plante ornamentale în desfăşurarea slujbelor şi procesiunilor sale).

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, Timişoara se află şi ea în ton cu vremurile. Pe de-o parte, datorită modului de producţie, începe să crească numărul locuitorilor oraşului. Pe de altă parte, datorită noilor tehnici militare de atac tot mai avansate, spaţiile de apărare din jurul cetăţii devin inutile. Drept pentru care se începe amenajarea unui lanţ de parcuri, proces care va dura un secol.
În 1850, Cronin Cromberg, guvernatorul de atunci al Timişoarei, a dispus să se planteze arbori pe terenul viran existent între Cetate şi Fabric, zona devenind în timp ceea ce astăzi se cunoaşte sub denumirea de Parcul Poporului. În 1870, se plantează arbori şi flori între cetate şi Iozefin, pe un loc unde, în timp, au existat mai multe cimitire. Numit la început Parcul Scudier (după numele baronului Anton Scudier), acesta a avut diverse denumiri: V.I. Stalin, iar în prezent, Parcul Central. Şi tot în 1870, cu ocazia venirii la Timişoara a împăratului Franz Jozef, edilii oraşului dispun amenajarea malului drept al Canalului Bega, pe o suprafaţă de 90 000 de metri pătraţi. Aceasta va fi plantată cu arbori de foioase şi conifere. De asemenea, se vor amenaja şi covoare florale. Este bine ştiut faptul că, în 1870, profitându-se de vizita împăratului austriac, Timişoara a fost şi gazda vizitei paşei Ahmed Razim, guvernatorul vilaietului Dunărea şi, ca atare, este foarte posibil ca oaspeţii să se fi plimbat pe-acolo pe unde se plimbă astăzi şi timişorenii: prin actualul Parc al Rozelor.

Parcul Rozelor din Timisoara-Aşa a fost cândva


Potrivit uneia dintre multele monografii dedicate Timişoarei se spune că Parcul Rozelor a fost inaugurat în 1934, fiind realizat prin contribuţia femeilor bogate din oraş, care s-au întrecut în a aduce pe banii lor, de peste hotare, cele mai frumoase varietăţi de trandafiri. În inventarul din 1942 al spaţiilor verzi din oraşul de pe Bega, la capitolul ?parcuri" apare denumirea de Rozariul Regina Maria. În timp, potrivit colecţionarului timişorean de vederi Octavian Leşcu, Parcul Rozelor cunoaşte diferite denumiri: Parcul Trandafirilor, Parcul de Cultură şi Odihnă, Parcul de Cultură şi Odihnă ?Ştefan Plavăţ", Parcul de Cultură. În timpul celui de-al doilea război mondial, Rozariumul a fost considerabil distrus. După cum susţin autorii culegerii de monografii ?Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală şi Locativă Timiş", apărută în 1988, ?acţiunea de refacere a Parcului Rozelor a început în anul 1953, când s-au plantat 43 de varietăţi de trandafiri, iar până în anul 1965 s-au plantat peste 1 200 de varietăţi din producţia proprie (a unităţii de horticultură, n.n.) şi foarte multe procurate de la diferite unităţi producătoare din ţară şi străinătate." În 1965, se realizează un catalog al celor 1 200 de varietăţi de trandafiri, horticultorul timişorean Cornel Cionchin descriind amănunţit doar 400. 

 

Atractii turistice, istorice, monumente, muzee

    * Bacuri peste râul Mureş

    * Cascada Beuşniţa (Caraş-Severin)
    * Cascada La Viroaga (Caraş-Severin)
    * Castelul Huniazilor
    * Cataractele Dunării
    * Cheile Caraşului
    * Cheile Minişului
    * Cheile Nerei
    * Crivaia - aşezare inclusă administrativ în localitatea Văliug din judeţul Caraş - Severin, România

    * Dealurile Vârşeţului

    * Lacul Ochiul Beiului (Caraş-Severin)
    * Lunca Timişului la Albina
    * Lunca Timişului, zona dintre localităţile Urseni şi Şag

    * Monumentul turismului
    * Monumentul turismului - Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin
    * Monumentul turistului din Munţii Poiana Ruscăi

 

 Muzee, biserici :

    * Biserica de lemn din Topla, jud. Timiş - 1746 - Muzeul Satului Bănăţean, Timişoara
    * Casă din Bata, jud- Arad (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea)
    * Cenad, Muzeul local
    * Deta - Muzeul Orăşenesc
    * Jimbolia , Muzeul pompierilor „Florian“
    * Jimbolia, Muzeul Presei „Sever Bocu“
    * Jimbolia, Muzeul „Stefan Jäger“

 

    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara
    * Muzeul de Artă Timişoara

    * Ocna de Fier , Muzeul de mineralogie estetică a fierului - (Caraş-Severin)

    * Reşiţa , Muzeul de locomotive (II)
    * Reşiţa, Muzeul de locomotive

    * Teremia Mare, Muzeul Vinului (Timiş)
    * Timi;oara, Muzeul de Artă - interior
    * Timişoara - Castelul Huniazilor
    * Timişoara, Muzeul Banatului
    * Timişoara, Muzeul de Artă
    * Timişoara, Muzeul Satului Bănăţean
    * Timişoara, Muzeul Tehnicii Rutiere

    * Vama veche (sec. XIX) - Muzeul Satului Bănăţean, Timişoara

 

Informatii din Banat


Meteo Romania

Curs valutar 

  • USD - 4.21 RON USD - 4.21
  • EUR - 4.56 RON EUR - 4.56

 

Developed by Hagau Ioan